Simplu..te iubesc!

             Ce ciudat începe o poveste de dragoste..serios! Te duci ca un om normal, ca să realizezi ceva cu viaţa ta, şi te trezeşti dintr-o dată, îndragostit..e foarte ciudat. Deci ca să încep cu începutul, m-am dus la un radio online..că nah dacă tot sunt în ultimul an la facultate şi am zis să încep să-mi adun experienţă în domeniul jurnalistic, am ales radio pentru că îmi place deja nu mai văd treaba asta ca pe o viitoare meserie, ci mai mult ca pe un hobby.
             Era vinerea pe la amiaz, şi era super frig afară, ca deobicei eram în întârziere şi pe lângă asta mai aveam si două colege cu mine. Am ajuns la radio şi aşteptam pe cineva, iese un tip din magazin, ne-a întrebat dacă suntem de la Jurnalistică, noi am zis că da. Am intrat în studio, am văzut ce şi cum este..mie îmi place super mult ce se întâmplă aici.
             El avea prietenă, teoretic..eu aveam prieten dar nici măcar teoretic..era ceva aiurea..şi până la urmă s-a întâmplat inevitabilul, nu ştiu cum dar s-a întâmplat şi suntem super fericiţi împreună. Deocamdată prea puţini ne-au dat o şansă, dar nu contează părerea lor, pe mine mă interesează doar fericirea noastră. Ne iubim şi lucrul acesta este cel mai important pentru noi doi. Suntem de 5 zile împreună şi suntem cei mai fericiţi!!!!!Cam atât. Cya.

Run,baby..run

        Nah deci..a început o nouă săptămână groaznică, parcă totul se întâmplă contracronometru, alergăm ca nebunii să ajungem la timp la ore, să predăm proiecte, ne petrecem orele în bibliotecă, cred că anul ăsta biblioteca o să fie a doua noastră casă.
        Profesorii care până acum ne dădeau dureri de cap, încep să ne placă, cel puţin asta păţesc eu cu anumiţi profesori, nu ştiu de ce..dar asta este, am început să merg cu mare plăcere la cursurile lor, să scriu sute de pagini fără să mă plictisesc.
        Câteodată mi-aş dori să pot să pun pauză la ritmul acesta mult prea alert, parcă trece prea repede totul şi nu avem timp să ne bucurăm cum trebuie, de adevărata esenţă a ultimului an, îmi dorec să fiu din nou în anul 1 sau măcar în anul 2 ca să mai am un pic de timp, pentru a-l petrece în facultate.
        Deşi dacă mă gândesc mai bine, parcă este mai bine că sunt în an terminal, pentru că o să am o diplomă şi o să am posibilitatea să lucrez aşa cum trebuie, sunt conştientă de faptul că nu o să-mi găsesc de muncă imediat după ce termin facultatea şi că o să fiu nevoită să lupt pentru ce îmi doresc.
        Dar dacă nu o să mă lupt ca să îmi îndeplinesc dorinţele şi visele, unde mai este viaţa trăită cu bune şi cu rele? Nu pot să-i înţeleg pe cei care au tot ce îşi doresc şi preferă să rămână în această ipostază de întreţinut/ă, ei niciodată nu or să vadă adevăratul sens al vieţii, păcat pentru ei.
       Cam atât. Noapte Bună. Melodia asta îmi aduce aminte de liceu, deşi nu am venerat perioada aceea, dar acum îi simt lipsa.