For you...my love

   Chiar dacă astăzi, împlinim 9 luni si 2 săptămâni sigură că e iubesc mai mult de atât. M-ai făcut şi mă fericită, deşi am început să întâlnim obstacole în calea noastră, din primele momente, am reuşit să le depăşim fără probleme.
   Îmi place la tine tot, până şi atingerile pe care mi le oferi, mă fac să mă simt împlinită. Poate că nu ma pricep foarte bine să-ţi spun în cuvinte tot ce simt pentru tine, dar până la urmă sentimenele nu se spun, ci se simt.
  Tot timpul acesta pe care îl petrec alături de tine, este minunat şi cel mai probabil, acest cuvânt " minuntat ", este prea puţin spus, pentru că iubirea noastră este mai puternică, decât orice altceva de pe planeta asta.
  Sincer până să apari tu în viaţa mea, nu credeam că mai există o asemenea iubire, poate doar în filmele romantice, la care mă uitam şi plângeam ca o proastă, pentru că şi eu îmi doream o iubire ca în filme, iar alături de tine am parte de aşa ceva.

  Te iubesc enorm, Alin!

  Iar melodia asta ştiu că ne reprezintă.

De astăzi începe viaţa mea!

       După o perioadă tumultuoasă care s-a petrecut în viaţa mea, astăzi am realizat că, am avut puterea să trec peste tot. Este minunat sentimentul, când vezi că obstacolele care au existat în calea ta, s-au făcut praf, că răutatea unora care au încercat să ma facă să sufăr nu le-a ieşit, ba mai mult mi-a dat mai multă încredere în mine şi să văd cu adevărat scopurile mele în viaţă.
       Am învăţat că în viaţă trecem prin multe încercări şi cel mai bine este să ieşim învingători, nu doar învinşi, satisfacţia e mult mai frumoasă atunci când vezi pe chipurile unora, că rămân uimiţi când văd că esti mai puternic/ă decât se aşteptau.
      Or să mai încerce să mai facă mult rău, or să încerce să se dea pe lângă tine că le pare rău, dar de data asta nu mai ţine, nu poţi sa fi la infinit luat de fraier, eu cel puţin nu mă mai las, am greşit o dată şi nu am degând să mai repet aceeaşi greşală. De acum înainte o să merg pe principiul: " Totul sau nimic ", nu vreau să mă mai complic cu jumătăţi de măsură.
     Şi da s-a terminat şi cu încrederea acordată prea uşor anumitor persoane, să rămână lângă mine persoanele care mă apreciază cu adevărat, nu cerşesc dragoste de la nimeni, îmi iubesc viaţa aşa cum este ea şi cu bune şi cu rele, mă pot mândrii cu faptul că am cei mai buni prieteni şi ma simt împlinită în tot.

Am găsit un citat super genial, care cel puţin pe mine ma reprezintă: " I'm proud of my heart. It's been played burned and broken but it still works " şi o poză genială. Cya.

Mesaj de pe un nor

    Astăzi, făceam ordine prin cameră şi am dat de ceea ce căutam de mult timp, caietul meu de poezii din liceu. Nu sunt multe, dar sunt cele care au însemnat ceva pentru mine pe vremea aceea şi acum îmi face plăcere să-mi aduc aminte de anii de liceu.

"Nu-mi trebuie decât un cuvât
Ca să pot zbura spre tine
Se scurg zorii între genele timpului,
Iar eu respir parfumul vântului.
Mă rog sa-ţi aminteşti de chipul meu
Spre a-ţi da dovada iubirii mele.
Nu-mi trebuie decât un surâs
Pentru ca ochii mei să rosteasca acelaşi dor.
De durere şi de lacrimi atârnă greu inima...
Spre a putea s-ajung în sufletul tău
Nu-mi trebuie decât o privire pură,
Care să mă poarte spre infinit.
Cu drag, iţi scriu de pe un nor uşor
Şi sur e totul fără tine-aici.
Sperând că-mi vei trimite un sărut pe-o frunza,
Iţi transmit cele mai calde priviri prin razele soarelui. "

Why is everything so fucking hard for me?

    Oamenii se schimbă, situaţiile se schimbă, nu suntem perfecţi şi asta doare, pentru că nu eşti capabil să înţelegi unde greşeşti, pentru că nimeni nu mai are răbadare să te asculte, toată lumea se grăbeşte, nimeni nu mai stă să vadă ce se întâmplă în sufletul tău, pentru ei e mai simplu să critice şi să te rănească decât să-ţi întindă o mână de ajutor.
   De ce trebuie să trăim într-o continuă pedeapsă? E întrebarea ce mi-o pun destul de des în ultima perioadă şi n-am găsit răspuns la ea. Oare nu e mai simplu, în loc să pedepseşti, să oferi sprijin şi să ierţi? Sincer, dacă toată lumea te calcă în picioare şi te judecă şi aruncă cu pietre în tine, de ce să facă aceelaşi lucru şi persoana, care ar trebui teoretic şi practic să fie lângă tine în orice situaţie.
  Cu toţii greşim şi repetăm aceeleaşi greşeli, de cele mai multe ori fără intenţie, iar când ceri alte şanse, fuge toată lumea de tine, de parcă ai omorât pe cineva. Nu ştiu natura umană îi făcută în aşa fel încât, atunci când vezi pe cineva că suferă, o faci şi mai tare să sufere, parcă toţi trebuie să fim sadici şi să chinuim pe toată lumea. E setea asta de răutate mai mare decât, o şansă?