Oamenii se schimbă, situaţiile se schimbă, nu suntem perfecţi şi asta doare, pentru că nu eşti capabil să înţelegi unde greşeşti, pentru că nimeni nu mai are răbadare să te asculte, toată lumea se grăbeşte, nimeni nu mai stă să vadă ce se întâmplă în sufletul tău, pentru ei e mai simplu să critice şi să te rănească decât să-ţi întindă o mână de ajutor.
De ce trebuie să trăim într-o continuă pedeapsă? E întrebarea ce mi-o pun destul de des în ultima perioadă şi n-am găsit răspuns la ea. Oare nu e mai simplu, în loc să pedepseşti, să oferi sprijin şi să ierţi? Sincer, dacă toată lumea te calcă în picioare şi te judecă şi aruncă cu pietre în tine, de ce să facă aceelaşi lucru şi persoana, care ar trebui teoretic şi practic să fie lângă tine în orice situaţie.
Cu toţii greşim şi repetăm aceeleaşi greşeli, de cele mai multe ori fără intenţie, iar când ceri alte şanse, fuge toată lumea de tine, de parcă ai omorât pe cineva. Nu ştiu natura umană îi făcută în aşa fel încât, atunci când vezi pe cineva că suferă, o faci şi mai tare să sufere, parcă toţi trebuie să fim sadici şi să chinuim pe toată lumea. E setea asta de răutate mai mare decât, o şansă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu