New Lessons..

   Se pare că azi nu a fost o zi tocmai bună, pentru nimic..defapt cred că toată săptămâna a fost un dezastru. Am pierdut oameni, care au încercat să mă facă să mă schimb, care au încercat să ma facă să învăţ din greşeli, să mă maturizez, dar eu în schimb, în loc să mă bucur de prezent, am trăit în trecut şi am amestecat lucrurile. Ştiu că nu e ok aşa, dar efectiv nu ştiu să văd dincolo de aparenţe, îmi este frică de necunoscut..pentru că până la urmă drumul meu spre maturitate, este un loc necunoscut.
   Mi-aş dori să mă pot întoarce în timp, să tai raul de la rădăcină, şi să fac să fie totul bine, să fac lucrurile aşa cum trebuie..fără să dezămgesc oamenii din jurul meu, care au încredere în mine. Este atât de uşor să te pierzi în interiorul tău, iar atunci când ţi se oferă o şansă, să spui "nu,mulţumesc" şi când îţi dai seama că ai acţionat greşit să fie prea târziu.
   Niciodată n-am ştiut să fac selecţia oamenilor, care au intrat în viaţa mea; pe toţi i-am tratat la fel, de parcă nici nu mi-ar fi păsat..iar acum e greu să mă apuc să învăţ să fac selecţii, dar ştiu că nu e imposibil. Abea acum am realizat că pe oamenii care mi-au vrut binele, i-am alungat, şi am avut încredere în persoane care defapt m-au luat pe post de fraieră şi m-au manipulat cum au vrut..Da, ştiu e greşeala mea, pentru că nu am deschis ochii. Vreau să mă schimb, încerc să mă schimb..dar e nevoie de timp şi de multă analizare, să văd exact ce am de făcut cu viaţa mea..pentru că deocamdată am trăit degeaba..

Simt miros de Vama..

  Ok..deci azi, am început ziua cu greu, mult prea greu. M-am trezit la 5 ( urăsc treaba asta ), am plecat la muncă si în alea 8 ore lunnnnnnnnnnngi, visam, îmi visam libertatea, adică libertatea mea sufletească. Parcă s-au adunat din nou prea multe gânduri şi parcă nu mai am aer să respir. Sentimentul e ca atunci când, te scufunzi, şi speri că o să ieşi la suprafaţă,cumva..iar atunci am realizat că, singura mea scăpare e un aer de Vamă, cu mirosul acela specific, unde totul se întâmplă în "slow motion", acolo avem toată lumea la picioare, şi putem visa la nesfârşit.
  Am zis că în vara asta vreau să mă întorc în Vamă, ca să ma trezesc îmbrăţişând marea şi să adorm, sărutată, de razele fine ale lunii, care se oglindesc în marea agitată, iar nisipul, să-mi fie aşternut..dar n-am mai apucat. Încep să-i duc dorul, mai ales că se apropie, toamna şi iarna, mă simt de parcă, aş avea un gol în stomac, şi tot aştept momentul în care să mă urc în tren şi să plec ca să-mi iau proţia zdravănă de Vamă. Până la urmă e aşa cum a zis Chirilă, să ne mutăm toţi la mare şi să avem o ţară de oraşe goale, să ne mutăm la cort, pentru că asta este singura noastră scăpare, să devenim cu totii oamenii plajei ca să populăm Vama cu vise. Deci,DA! Eu am plecat...în visare la libertate!

Not strong enough..or what?

    M-am întors..după ceva timp, simt nevoia să scriu din nou. Sau schimbat multe, am învăţat din greşeli, chiar dacă, poate am repetat aceleaşi greşeli. Dar se pare că, de data asta, cineva sau ceva mi-a pus capac. Poate e prea târziu să mai schimb ceva, dar totuşi rămâne o speranţă. Există cineva, care încearcă să-mi deschidă ochii, deşi nu prin metode tocmai bune, dar se luptă să mă înveţe, altceva.
   Până acum, am tot scris despre iubire, dar oare, e aşa cum o vedeam eu, sau poate era ceva ce imi imaginam că aş vrea să fie? E o întrebare la care, am găsit cu greu răspunsul, dar până la urmă l-am găsit. E greu să faci un copil, să vadă dincolo de imaginaţie, e foarte greu să vezi iubirea şi viaţa aşa cum este ea defapt. Sincer mie nu-mi place, dar se pare că aşa se întâmplă în realitate, nu trăim în lumea de basm, în care totul e frumos şi magic.
  E nevoie de multă răbdare, fără să grăbim lucrurile, sau să le complicăm. Eu le-am grăbit, m-am complicat şi acum trebuie să învăţ să le şi descurc. Nu am suficientă încredere în mine,ca să văd realitatea aşa cum este ea, dar ştiu că până la urmă o să reuşesc, mai devreme sau mai târziu. E o luptă continuă cu mine, să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, cred că e momentul să sparg zidul acela magic, pe care l-am construit şi să văd dincolo de aparenţe. Într-o săptămână, am învăţat mult mai multe decât ştiam până acum. Am înţeles că noi ducem o luptă continuă, cu maturitatea mai ales, iar cei din jur nu au suficientă răbdare, să te înveţe ce e defapt maturitatea.
  Mi-aş dori, ca maturitatea să vină cu instrucţiuni de folosire, să vezi exact ce te aşteaptă şi să ştii cum să o montezi în viaţa ta. E foarte greu, să treci de la un nivel la altul, sper doar că persoana, care încearcă, acum să mă maturizeze, să aibă suficientă răbdare.