Povestea unui Cocalar..

    Ca niciodată mi s-a pus pata urât de tot pe această specie de "homo sapiens", denumiţi cocalari, ei defapt au mintea cât o nucă şi cel mai probabil nu o să se mai dezvolte mai mult de atât. Merg la sală, măcar muşchii să îi dezvolte, dacă altceva nu se mai poate, se laudă cu ce ravagii or mai făcut printre fete, azi-noapte în club, se duc la muncă şi se laudă cu posturi de şefi, dar ei săracii muncesc pe acadele, pentru că întotdeauna sunt fără bani, se cred mari şi tari, vorbesc gura fără ei, dar trebuie respectaţi.
      Dacă îţi permiţi să ai o părere se simt ofensaţi şi se duc să spele şi alte creiere cu "inteligenţa" lor, iar pe lângă toate astea singuru public care îi acceptă, sunt cei abea născuţi ieri şi care acum ies din marsupiul părinţiilor.
     Atunci când ies în oraş se dau cu tona de gel, îşi fac parul ţepi, iar după aceea îşi trântesc o pălărie pe cap de pe vremea lui bunicu, se dau cu un kilometru de parfum, pentru că e mai simplu să ascundă mirosul de porc mistreţ decât să îşi facă un duş.
    După părerea mea mi se par cele mai scârboase persoane din lume, iar când îi mai vezi machiaţi şi încercând să pară mari fotomodele, pe facebook, te apucă plânsul instant şi te întrebi, dacă se duce lumea de râpă, sau ai doar vedenii şi defapt imaginaţia îţi joacă feste, vrei să te trezeşti din acest coşmar şi realizezi că nu poţi.
    Cam atât pentru astăzi, vă las cu o melodie foarte drăguţă. Nopte Bună!

Teenage Dream

     Că o fi bine, că o fi rău, am ajuns din nou la vârsta adolescenţei, cu vise multe şi cu dorinţe, toate astea se datorează cuiva, prefer să nu dau nume deocamdată. Persoana asta m-a făcut să simt super bine, deşi ne cunoaştem de foarte puţin timp, cred că a reuşit să mă readucă la viaţă. Ştim atât de puţin despre noi şi totuşi mă simt de parcă ne cunoaştem dintotdeauna.
     Oricum ne-am cunoscut in circumstanţe oarecum interesante şi funny, a durat ceva până ne-am regăsit, iar tehnologia ca deobicei ne-a dat o mână de ajutor, ca să aflăm pe ce planetă suntem şi a fost bine până la urmă, sper să continue aşa şi să vedem în ce parte o să decurgă totul. Îmi place că se implică în tot ce fac şi este o persoană foarte deschisă la propuneri noi, acceptă orice experienţă nouă, este exact de ceea ce am nevoie, îmi oferă siguranţă în tot.
    Mi-ar fi plăcut să fi avut posibilitatea să vină cu noi în Sebeş weekend-ul acesta, dar nu se poate, asta este poate cu altă ocazie, deabea aştept. Nu vreau încă să ma precipit şi să cataloghez tot ce se întâmplă ca să pun o etichetă, prefer să aştept aşa cum spune şi proverbul acela " cu răbdarea,treci marea", sper să nu ma ia prea tare valul şi să fac vreo prostie ca să stric totul.
   Cam atât, o să revin cu o postare nouă despre acest subiect încurând, până atunci vă las cum melodia aceasta, care mie îmi place foarte mult şi mi-a sugerat-o Andreea.

O săptămână..nebună,nebună de tot!

       Probabil v-aţi întrebat unde am dispărut săptămâna asta, păi răspunsul e unul cât se poate de simplu, am fost foarte ocupată cu munca, repetiţii şi spectacole la Sadu pentru că ne-au invitat cei de la Crucea Roşie în tabără pentru 2 zile.
      Am avut şi botezul focului, iar senzaţia a fost uimitoare, pentru prima oară am simţit cum este să controlezi focul şi să te joci cu el la propriu, oricum niciodată nu poţi să fi sigur de ce se poate întâmpla, pentru că într-o clipă de neatenţie poţi să te accidentezi urât de tot.
      Spectacolele la Sadu au fost foarte faine, am avut emoţii multe, dar în timpul spectacolului mi-au trecut, deşi mi-a fost teamă să nu fac ceva greşit până la urmă a ieşit totul bine şi spectatorii au fost foarte încântaţi de ce au văzut.
      Noi ne-am distrat şi a fost totul super, am văzut şi câinii poliţişti care erau foarte bine antrenaţi, majoritatea dintre câini erau încă tineri, iar înainte să plecăm am văzut şi o demonstraţie de comezi la care răspundea câinele.Deabea aştept următoarea deplasare să vedem ce surprize ne mai aşteaptă. Cam atat. Cya.