miercuri, 17 august 2011

Povestea unui Cocalar..

    Ca niciodată mi s-a pus pata urât de tot pe această specie de "homo sapiens", denumiţi cocalari, ei defapt au mintea cât o nucă şi cel mai probabil nu o să se mai dezvolte mai mult de atât. Merg la sală, măcar muşchii să îi dezvolte, dacă altceva nu se mai poate, se laudă cu ce ravagii or mai făcut printre fete, azi-noapte în club, se duc la muncă şi se laudă cu posturi de şefi, dar ei săracii muncesc pe acadele, pentru că întotdeauna sunt fără bani, se cred mari şi tari, vorbesc gura fără ei, dar trebuie respectaţi.
      Dacă îţi permiţi să ai o părere se simt ofensaţi şi se duc să spele şi alte creiere cu "inteligenţa" lor, iar pe lângă toate astea singuru public care îi acceptă, sunt cei abea născuţi ieri şi care acum ies din marsupiul părinţiilor.
     Atunci când ies în oraş se dau cu tona de gel, îşi fac parul ţepi, iar după aceea îşi trântesc o pălărie pe cap de pe vremea lui bunicu, se dau cu un kilometru de parfum, pentru că e mai simplu să ascundă mirosul de porc mistreţ decât să îşi facă un duş.
    După părerea mea mi se par cele mai scârboase persoane din lume, iar când îi mai vezi machiaţi şi încercând să pară mari fotomodele, pe facebook, te apucă plânsul instant şi te întrebi, dacă se duce lumea de râpă, sau ai doar vedenii şi defapt imaginaţia îţi joacă feste, vrei să te trezeşti din acest coşmar şi realizezi că nu poţi.
    Cam atât pentru astăzi, vă las cu o melodie foarte drăguţă. Nopte Bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu