weekend..again

    În sfârşit weekend din nou, având în vedere că aseară mi-a fost rău, sper să mă pot bucura de weekend, deşi plouă şi trebuie să merg la muncă, dar asta este, măcar sunt singură acasă, am un câine ciudat prin casă, care din păcate e al meu. De ce e ciudat câinele meu? păi e simplu, face ture camera mea-bucătărie, cred că nici ea nu ştie ce vrea, ia tot felul de poziţii ciudate, dar e distractiv.
   Aş vrea să mă uit la filme, dar nu prea ştiu ce filme să văd, ălea horror sunt prea ciudate, deşi lumea e de altă părere, ălea de comedie mi se par prea trase de păr şi prea simple, habar n-am ce o să fac, o să mai cer păreri de la lume poate o să primesc variante bune.
   Cam atât, să aveţi un weekend plăcut.Cya.

TaaaaaaaaaaaaaaaaDaaaaaaaaaaaaaa :))

         Da, deci da, astăzi sunt fericită nu prea îmi pot da seama de ce, dar e bine. Mi s-a întâmplat o chestie tare ciudată, veneam de la pet shop pe calea cisnădiei şi am găsit 10 lei, iar dupa cateva ora i-am pierdut. Foarte tare chestia asta.
         M-a pus tata să cumpăr budincă, pentru că îi era poftă, iar acum la 23:30, mă pune să îi fac budincă, ce drăguţ, oricum mâine pleaca la Cluj, deci o să fiu toată ziua singură acasă, păcat că trebuie să lucrez, dar o să fie bine. Mi-ar fi plăcut să merg şi eu în Cluj, mai ales că niciodată nu am fost acolo, dar de data asta nu se poate, asta este, trebuie să mă resemnez.
        Aş vrea să nu se termine săptămâna asta, e mult prea faină, distracţie fără limite, pot să fac ce vreau, vin şi plec cum vreau eu, fără să urle nimeni la mine că nu stau pe acasă, eh asta e. Începe să-mi placă tot mai mult să scriu, se pare că am găsit o modalitate bună de a nu pierde timpul aiurea.
        Nah cam asta a fost tot, mă duc să-i satisfac poftele culinare lui tata şi dupa aia să iau somn până dimineaţă.

Monday again..

        Început de săptămână..hmmm, azi-noapte am dormit 2 ore, aş fi putut probabil să dorm mai mult dacă ma chinuiam mai tare, dar asta e am preferat să plimb telecomanda de pe un post pe celălalt şi tot aşa. Pot să spun că am început destul de bine săptămâna, pentru că în primul rând sunt aproape singură, ceea ce e de bine, iar în al doilea rând am reuşit să discut cu EL şi să-i dau CD-ul, care a dus spre un rezultat bun ceea, ce mă bucură enorm.
       Am aflat că era interesat de faptul că mi-am făcut blog, chiar nu mă aşteptam să se mai intereseze de ce se întâmplă cu mine, dar probabil mă iubeşte şi de aia era interesat. E bine că am reuşit să ne rezolvăm problemele şi i-am spus tot ce trebuia să ştie, fără să ne enervăm, am discutat cu calm şi fără reproşuri. Cred că a fost prima discuţie serioasă pe care am avut-o într-un an si jumătate şi care a decurs normal, e bine că încet, încet progresăm pe drumul cel bun, deşi mai avem momente când mergem pe arătură, dar ne revenim repede.
       Pot să spun că sunt fericită, dar moartă de oboseală, era să adorm de vreo 3-4 ori în timp ce scriu acest post, poate ar trebui să mă duc la somn, dar parcă aş vrea să mă joc sau să mă uit la un film şi totuşi parcă nu am chef, eh văd eu ce o să fac până la urmă.
       Cam atât despre ziua asta, mai lipseşte vremea caldă şi totul e perfect. V-am lăsat, noapte bună!

Îmi e dor..

    Gata şi weekend-ul, mda..ar fi trebuit să fie unul liniştit..dar de unde atâta fericire? De ce a decurs weekend-ul meu atât de rău? Păi e simplu..am plâns mai tot timpul, deşi sunt conştientă că nu îi pasă, EL crede că vreau să-l manipulez, probabil că nu ştie ce înseamnă a manipula o persoană. Am încercat să-l sun, dar nu a vrut să-mi răspundă, de ce să-l sun? pentru că vreau să-i dau un CD care conţine amintiri frumoase pe care EL probabil le-a uitat.
    Am încercat să mă distrez ieri la meci, e uşor să te prefaci că totul e bine de faţă cu ceilalţi, dar numai tu ştii cât de greu e să te abţii să nu plângi, pentru că nu vreau să mă victimizez, urăsc lucrul ăsta..bineînţeles că nu am reuşit şi am explodat în hohote de plâns, dar fără să mă vadă restul lumii.
    Până la urmă am reuşit să dau de EL şi să vorbesc cu EL, dar a trebuit să-l sun de pe alt număr, ca deobicei m-a luat cu un aer de superioritate, pentru că nu poate să vorbească de la egal la egal, crede că dacă te ia de sus e mai deontologic aşa.
    După un lung interogatoriu, a fost deacord să ne întâlnim mâine ca să-i dau CD-ul, nu am mari speranţe că o să-l vadă, dar măcar aşa o să înţeleagă că l-am iubit şi încă îl mai iubesc, nu are rost să ascund lucrul ăsta, deşi restul lumii spune că nu l-am iubit, din exterior pentru ceilalţi poate să pără că nu e aşa, dar în fond contează ce simt eu..am fost condamnată că nu i-am făcut destule demonstraţii că îl iubesc, dar până la urmă iubirea nu constă în demonstraţii, pentru că e foarte uşor să-l iei în braţe şi să-l săruţi în public ca să spună lumea " Da, te iubeşte " şi pe la spate să-l înşeli cu X sau cu Y.
    Nu înţeleg ce vrea..să-mi tai venele ca să înţeleagă un lucru atât de simplu? Nu cred că iubirea înseamnă să te omori ca să înţeleagă EL că îl iubeşti, că dacă faci asta nu rezolvi nimic. Nu ştiam că iubirea constă în atâta suferinţă.
    Îmi e dor să mă ţină în braţe, sau să-l ascult cântând la chitară şi să viseze că o să ajungă un mare chitarist, îmi e dor de cele mai simple lucruri pe care le făceam împreună, până şi de felul cum reacţiona când se enerva pe mine pentru o prostie. Dar toate astea cel mai probabil rămân amintiri, asta e..
   Atât pentru azi.Noapte Bună!

Astăzi e mai bine..

      E bine când poţi să realizezi că ai pe cineva care e alături de tine atunci când ai nevoie de un umăr pe care să plângi. De ce spun asta? Pentru că aseară nu eram în apele mele, am plecat la plimbare prin parc, deşi nu m-am aşteptat, m-am întâlnit cu o persoană care acum câţiva ani îmi era foarte dragă mie.
      Iniţial vroiam să continuăm plimbarea mea prin parc, dar a început ploaia şi am hotărât să venim la mine să ne uităm la un film, oricum decând m-a văzut a observat că ceva nu este înregulă cu mine. Defapt eu eram ok, sau vroiam să par ok, bineînţeles că atata m-a descusut până i-am spus ce am. Şi m-a făcut să mă simt mult mai bine, doar prin felul de a fi cum e, cu glume mai mult sau mai puţin seci, sau cum simpla prezenţă.
      Filmul i s-a părut la început cam sec, nu e genu de persoană care să se uite la filme ca cel de aseară, dar până la urmă a fost ok şi i-a plăcut, a râs copios şi m-a făcut să mă simt mai bine. Poate e mai bine să las lucrurile aşa cum sunt şi să merg mai departe, sau poate ar trebui să mă lupt şi să fac sacrificii, dar nu ştiu dacă se merită, mi-a dat sfaturi ce să fac dar e complicat, aşa că mai bine las lucrurile să curgă în direcţia normală fără să  le forţez. Cine ştie poate într-o bună zi o să primesc şi eu un strop de fericire din partea destinului.
      Cam asta a fost tot, m-am gândit să vă las cu o melodie care mi-a lăsat nişte amintiri frumoase..Bye!

i feel empty..

        Nu ştiu de ce..dar am un sentiment ciudat, parcă îmi lipşeste ceva, parcă îmi este dor de locuri, oameni, trecut, vreau să dau timpul înapoi să mai retrăiesc anumite sentimente.
        Simt că parcă nu mai am loc în lumea asta, prea multă agitaţie, prea mulţi adulţi care se grăbesc să ajungă undeva, dar nu au o ţintă exactă. Parcă toată lumea a luat-o razna, nimeni nu mai are scopuri în viaţă. Mai nou până şi visurile sunt interzise, nu mai avem voie să visăm, să ne dorim să fim liberi, să avem trăiri propii, trebuie să mergem după reguli şi să le repectăm.
        Dacă nu le respectăm regulile suntem crticaţi, ei le numesc critici constructive, eu cred că sunt doar ideile lor impunătoare şi uite aşa ajungem să devenim ce vor adulţii, nu mai avem voie să ne descoperim propria personalitate, trebuie să imităm comportamentul adulţiilor, cu ce folos? Ajungi ca în loc să simţi că îţi trăieşti tinereţea, să te simţi că eşti închis într-o lume a maturităţii mult prea devreme.
        Sincer eu încă mai am imaturitate mult prea multă în mine, nu mă simt pregătită să fac faţă greutăţiilor maturităţii, nu pot să respect reguli, nu pot să trăiesc aşa, să mi se impună cum să mă comport, sau cum să vorbesc, sau cum să visez. Vreau să mă dau singură cu capul de pragul de sus şi să mă doară, să simt că am învăţat din greşeli, nu îmi este frică să greşesc, până la urmă asta înseamnă viaţa greşeli şi vise.
      Cya later.Bye!

O zi ciudată..mult prea ciudată..

     Oki, ziua asta a început oricum, numai bine nu! Trezire forţată, somn în etape şi ploaie. Am plecat la repetiţii la 13:00, am ajuns acolo toate bune şi frumoase, după vreo 10-15 minute, a început o ploaie de toată frumuseţea..mai fă repetiţii..Căcat! Am stat o oră sub un copac până s-a oprit ploaia şi am dus recuzita la loc.
    La 17:00 e meci la noi pe stadion Voinţa Sibiu-Steaua Bucureşti, sunt tare curioasă ce o să fie, bineînţeles că nu am avut bani de bilet..că la ce preţuri or pus ăştia, mai bine stai acasă şi te uiţi de la televizior. Oricum e agitaţie pe stradă, că deja cei care or cumpărat bilete se duc spre stadion..faza tare e că eu locuiesc la vreo 10 minute de stadion deci şi să vreau să nu văd meciu o să aud uralele. Nu le prea am eu cu fotbalul dar cred că e ok că am ieşit şi noi cât de cât la suprafaţă, măcar să nu mai comenteze bucureştenii de provincie, n-am nimic cu ei, dar faptul că ei locuiesc în capitală nu îi face cu nimic mai puternici, până la urmă toţi suntem oameni,vorbim aceeaşi limbă şi locuim în aceeaşi ţară.
   O să mă uit la meci acasă la un prieten şi coleg de trupă, Radu care e şi fondatorul trupei Cavalerii Cetăţii Roşii Sibiu, ne adunăm nebunii din trupă să susţinem echipa din faţa televizorului. Sper să fie bine!
   Nah mă duc să mănânc ceva şi să fug la meci. Bye!

mornin and cigs..dar lipseşte cafeaua!

       Neaţa! Da, ştiu e 12:30 aproape..dar asta e, mai nou adorm la 1 noaptea iar după o oră mă trezesc şi pana la 4-5 dim nu mai închid un ochi. Azi-noapte..bine, azi-dim am avut tot felul de vise ciudate, vreo 3 ( cred ), dar nu cred că are rost să intru în detalii.
      Mi-a sunat alarma la 12:00, ( gosh cât pot urâ alarma aia ), dar nah am pus-o cu un scop să merg la repetiţii la ora 13:30, cam greu să te trezeşti fără cafea..dar lenea asta e mare, mai ales când eşti singură acasă, iar vecina de la etajul 1 nu mai vine la ai tăi dimineaţa la cafea. Dar e bine că stai şi te gândeşti: ce sa faci ca să te trezeşti? iar răspunsul vine de la sine: Iţi aprinzi o ţigare! Am observat că chestia asta cu ţigarea chiar are efect bun când vine vorba de treziri forţate. Toată lumea din jur mă întreabă, de ce fumez? pentru că îmi place, n-am încercat să mă las, nu ştiu care sunt efectele în timpul lăsatului de fumat, dar poate mai încolo o fac şi pe asta, sper ca momentul ăla să fie benefic.
     Ca în fiecare dimineaţă, mă trezesc cu un chef de munte, de Valea Moaşei mai exact..ador locul ăla, mai ales apusul..e genial. Anul trecut am reuşit să ajung şi am ajuns şi la o piatră funerară în cinstea unor călători care au murit prin 1988 într-o avalanşă de pietre. Destul de tragic pentru cuplul ăla să moară aşa, la începutul drumului către Suru. Valea Moaşei e ca un drog pentru mine, acum vreo 2 ani eram capabilă să merg în plină iarnă acolo, dar am renunţat la idee pentru că nu vreau o întalnire bot în bot cu Moş Martin sau cu vreun lup.
    Am nişte amintiri tare faine de pe Vale, gen prima beţie, după aia o arsură foarte " frumoasă " pe picioare, de a trebuit să ajung pe la urgenţă chiar în ziua în care m-am întors acasă, dar am rezistat eroic. Mă bucur că n-am fost singura care o păţit asta. Mi dor de baia rece din râu, parcă simţi cu rămâi fără respiraţie când intrii în apa aia, dar e superbă senzaţia dupa aia parcă nu mai vrei să ieşi din apă.
    Aş da oricând mersul la mare pentru un weekend petrecut pe Valea Moaşei..De ce să mă duc la mare? ca să vad aceaşi agitaţie care-i şi la mine în oraş, sau să pierd nopţi prin cluburi, poi ce aici nu's cluburi şi piţipoance destule? Dau 10 milioane pentru o săptămână la mare? când pot să dau 50 de lei pentru 4-5 zile pe Valea Moaşei. Cel puţin pentru mine îi mai bine aşa.
    Aici se încheie discuţia asta, deşi aş putea să o mai continui dar mă lungesc prea mult şi parcă îi prea de dimineaţă. Am zburat la repetiţii. Bye.

Totul are un final..

        Cu toţii ştim că lucrurile frumoase au un final, bun sau rău niciodată nu avem cum să aflăm..eh aşa s-a întâmplat şi în relaţia mea cu EL, dupa 1 an şi 6 luni am hotărât că trebuie să-i pun punct. După multe despărţiri şi reîmpăcări a sosit momentul finalului total, nu se mai putea pur şi simplu. EL era prea retras, eu sunt prea energică, EL vroia să fim doar noi 2, eu îmi doream să mă distrez şi cu prietenii, EL vroia să stăm şi în casă, eu îmi doream să fiu într-o trupă de artă medievală..toate astea au dus până la urmă la marele final şi marea răbufnire, pentru că efectiv începi să simţi că explodezi când vezi că nu ai cu cine să discuţi.
      EL credea că problemele se rezolvă dacă mă ameninţa de fiecare dată când ne certam, că îmi dă ignore pe mess..nu cred că aşa uiţi o persoană, eu sunt de părere că o relaţie se poate termina frumos, rămânând amici pentru că ar trebui să lăsăm şi loc de un " Ceau, ce ai mai făcut? " dacă te întalnesti cu EL pe stradă, nu să bagi capu în pământ şi să te prefaci că nu-l vezi, sau să treci pe partea opusă a străzii ca să nu dai ochii cu fostul iubit.
     Probabil nu toţi merită să laşi loc de un salut, dar trebuie să încercăm să fim politicoşi, nu neaparat pentru lume ci pentru noi înşine, nu ar trebui să avem mentalitatea aia puerilă gen " dobitocu naibii m-o înşelat, dacă îl văd cu aia pe stradă îi omor pe amândoi ", ok şi ce câstigi cu asta? un mare NIMIC, pentru că nu aşa se rezolvă lucrurile. S-a dus la alta, lasă-i să se bucure de viaţă că până la urmă îşi dă şi tipa seama ce mare nemernic e.
    Mie îmi pare rău că a trebuit să terminăm relaţia aşa urât, dar asta e..se crede şi se credea prea superior mie, iar cu oameni de genu nu prea faci mulţi pureci prin societate. Eu cel puţin am nevoie de un tip care să fie sociabil cu restul lumii şi să fie deschis la minte, să-mi respecte deciziile aşa cum le respect şi eu pe ale lui, nu vreau ca o relaţie serioasă să se transforme într-o închisoare..că totuşi suntem tineri şi nu putem ştii ce ne aşteaptă peste 5 minute.
   Cam atât am avut de zis..Cya.

Nah m-am decis o fac şi pe asta

       Nu ştiu cum dar, mi-a venit ideea să-mi fac blog. Nu o fac doar pentru că aşa e la modă, o fac pentru mine pentru că aşa am simţit eu..deci DA! mă apuc de scris. Poate e ciudat la început, încă nu ştiu dacă ideea ma reprezintă, dar pe parcurs o să văd ce şi cum e, deocamdată am avut doar o sclipire sper să nu fie o chestie de moment pentru că trec foarte repede de la o faptă la alta.
      Faza cu blog-ul a apărut aşa dintr-o dată, vorbind pe mess cu prietena şi colega mea Andreea despre toate tâmpeniile i-am zis " îmi fac şi eu blog ". Vreau să fie ceva gen jurnal..da ştiu faza cu jurnalul este de pe vremea şcolii generale, cred că toţi am avut aşa ceva în perioada aia, mai ales în liceu când se întâmplau tot felul de chestii şi pe care poate nu le puteai spune la orice. Şi eu am avut jurnal de prin clasa a-6-a, dar prin clasa a-10-a m-am plictisit de el, încă îl mai păstrez ca amintire.Cel mai probabil unii mai au folosesc jurnalul, deşi cu tehnologia asta parcă este mai uşor să îţi faci blog decât sa umplii o groază de caiete.
     Cam atât deocamdată, o să mai continui mai târziu cu alte poveşti de prin viaţa mea. Cya later. Bye