E bine când poţi să realizezi că ai pe cineva care e alături de tine atunci când ai nevoie de un umăr pe care să plângi. De ce spun asta? Pentru că aseară nu eram în apele mele, am plecat la plimbare prin parc, deşi nu m-am aşteptat, m-am întâlnit cu o persoană care acum câţiva ani îmi era foarte dragă mie.
Iniţial vroiam să continuăm plimbarea mea prin parc, dar a început ploaia şi am hotărât să venim la mine să ne uităm la un film, oricum decând m-a văzut a observat că ceva nu este înregulă cu mine. Defapt eu eram ok, sau vroiam să par ok, bineînţeles că atata m-a descusut până i-am spus ce am. Şi m-a făcut să mă simt mult mai bine, doar prin felul de a fi cum e, cu glume mai mult sau mai puţin seci, sau cum simpla prezenţă.
Filmul i s-a părut la început cam sec, nu e genu de persoană care să se uite la filme ca cel de aseară, dar până la urmă a fost ok şi i-a plăcut, a râs copios şi m-a făcut să mă simt mai bine. Poate e mai bine să las lucrurile aşa cum sunt şi să merg mai departe, sau poate ar trebui să mă lupt şi să fac sacrificii, dar nu ştiu dacă se merită, mi-a dat sfaturi ce să fac dar e complicat, aşa că mai bine las lucrurile să curgă în direcţia normală fără să le forţez. Cine ştie poate într-o bună zi o să primesc şi eu un strop de fericire din partea destinului.
Cam asta a fost tot, m-am gândit să vă las cu o melodie care mi-a lăsat nişte amintiri frumoase..Bye!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu