Nu ştiu de ce..dar am un sentiment ciudat, parcă îmi lipşeste ceva, parcă îmi este dor de locuri, oameni, trecut, vreau să dau timpul înapoi să mai retrăiesc anumite sentimente.
Simt că parcă nu mai am loc în lumea asta, prea multă agitaţie, prea mulţi adulţi care se grăbesc să ajungă undeva, dar nu au o ţintă exactă. Parcă toată lumea a luat-o razna, nimeni nu mai are scopuri în viaţă. Mai nou până şi visurile sunt interzise, nu mai avem voie să visăm, să ne dorim să fim liberi, să avem trăiri propii, trebuie să mergem după reguli şi să le repectăm.
Dacă nu le respectăm regulile suntem crticaţi, ei le numesc critici constructive, eu cred că sunt doar ideile lor impunătoare şi uite aşa ajungem să devenim ce vor adulţii, nu mai avem voie să ne descoperim propria personalitate, trebuie să imităm comportamentul adulţiilor, cu ce folos? Ajungi ca în loc să simţi că îţi trăieşti tinereţea, să te simţi că eşti închis într-o lume a maturităţii mult prea devreme.
Sincer eu încă mai am imaturitate mult prea multă în mine, nu mă simt pregătită să fac faţă greutăţiilor maturităţii, nu pot să respect reguli, nu pot să trăiesc aşa, să mi se impună cum să mă comport, sau cum să vorbesc, sau cum să visez. Vreau să mă dau singură cu capul de pragul de sus şi să mă doară, să simt că am învăţat din greşeli, nu îmi este frică să greşesc, până la urmă asta înseamnă viaţa greşeli şi vise.
Cya later.Bye!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu