Până acum, am tot scris despre iubire, dar oare, e aşa cum o vedeam eu, sau poate era ceva ce imi imaginam că aş vrea să fie? E o întrebare la care, am găsit cu greu răspunsul, dar până la urmă l-am găsit. E greu să faci un copil, să vadă dincolo de imaginaţie, e foarte greu să vezi iubirea şi viaţa aşa cum este ea defapt. Sincer mie nu-mi place, dar se pare că aşa se întâmplă în realitate, nu trăim în lumea de basm, în care totul e frumos şi magic.
E nevoie de multă răbdare, fără să grăbim lucrurile, sau să le complicăm. Eu le-am grăbit, m-am complicat şi acum trebuie să învăţ să le şi descurc. Nu am suficientă încredere în mine,ca să văd realitatea aşa cum este ea, dar ştiu că până la urmă o să reuşesc, mai devreme sau mai târziu. E o luptă continuă cu mine, să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, cred că e momentul să sparg zidul acela magic, pe care l-am construit şi să văd dincolo de aparenţe. Într-o săptămână, am învăţat mult mai multe decât ştiam până acum. Am înţeles că noi ducem o luptă continuă, cu maturitatea mai ales, iar cei din jur nu au suficientă răbdare, să te înveţe ce e defapt maturitatea.
Mi-aş dori, ca maturitatea să vină cu instrucţiuni de folosire, să vezi exact ce te aşteaptă şi să ştii cum să o montezi în viaţa ta. E foarte greu, să treci de la un nivel la altul, sper doar că persoana, care încearcă, acum să mă maturizeze, să aibă suficientă răbdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu