We need time..

  Mda..pe zi ce trece realizez tot mai mult, că am uitat să ne bucurăm de lucrurile mărunte, stăm doar să analizăm comportamente şi caractere. Nu ştiu cum se face..dar se pare că peste noapte, am ajuns să devenim cu toţii psihologi. Nu ne mai interesează nimic, nu mai încercăm să vedem interiorul, vrem să vedem doar chestiile de suprafaţă, şi suntem prea superficiali. Vorbim doar despre maturitate; dar oare ştim cu adevărat ce înseamnă asta? Faptul că ai vorbit cu cineva 3 zile, nu înseamnă, că suntem maturi şi gata am cunoscut omul, l-am etichetat şi s-a terminat. Maturitatea înseamnă mai mult de atât..poţi să stai o viaţă lângă cineva şi tot nu ajungi să cunoşti persoana aceea 100%..
 Maturitatea înseamnă responsabilităţi, pe care trebuie să ni le asumăm mai devreme sau mai târziu..dar de ce ne grăbim să ne maturizăm? De ce ne grăbim să analizăm oamenii, iar abea apoi îi lăsăm să intre în vieţile noastre? Nu mai avem timp să dăm şanse..avem impresia că ştim ce vrem de la viaţă, dar nu este aşa..cu fiecare clipă trăită învăţăm tot mai multe şi parcă ştim tot mai puţine lucruri..era mai uşor să rămânem copii, să visăm şi să trăim într-o lume colorată şi plină de basm. Aş vrea să pun stop..şi măcar pentru 5 minute, să trăim într-o lume mai frumoasă..să oferim, nu să tot cerem.