i've lost my control..

  Mi-am distrus viaţa,mi-am bagat singură cuţitul în inimă din cauza unei cărţi. DA! O simplă carte, s-a transformat într-un instrument de tortură pentru mine. "Exerciţii de Echilibru", se numeşte cartea iar vinovatul este Tudor Chirilă, pentru că a scris acolo tot ceea ce simt eu acum. M-am regăsit în fiecare paragraf scris de el, şi cu cât citeam mai mult, îmi venea să plâng mai rau, durerea pe care o simţeam era reală, am vrut să o las baltă, să o uit undeva pe birou, dar parcă mă bântuia, parcă mă striga şi mă apucam iar de citit.
   Acum îmi doresc să fi avut tăria să nu o fi deschis, dar e prea târziu..mai ales că mai am foarte puţin de parcurs din drumul acesta care se numeşte "vindecarea sufletului". Am înţeles că am alergat după, un ideal de neatins şi că am uitat să zâmbesc şi să fiu fericită, iar noaptea e groaznic, mai ales când îţi dai seama că ziua încerci să pari ceva ce nu vrei să fi.
   Am ajuns să devenim nişte roboţei ai societăţii, suntem plictisiţi şi obosiţi, în autobuze, pe stradă lumea nu mai zâmbeşte, nu mai visează parcă nu mai ştim să trăim. Ne scufundăm în muncă, sau într-o bere uitată în frigider, când ajungem acasă găsim aceleaşi feţe plictisite. Nu vreau să ajung aşa, vreau să pot să visez, să pot să zbor, vreau să ies din lumea asta gri, vreau o lume colorată să împărţim zâmbete şi râsete şi să contaminăm lumea asta cu fericire, ca baloanele colorate din copilărie.
   Am un sfat de la Tudor Chirilă, în cazul în care găsiţi destine abandonate:
" Recomandare: dacă întâlniţi pe stradă destine abandonate, incapabile de a se mişca, faceţi un efeort şi ajutaţi-le să traverseze. Eventual, încercaţi să le plasaţi lângă vreun coş de gunoi. Nu le priviţi în ochi şi nu vă lasaţi pradă vreunui sentiment ieftin. Gestul dumneavoastră să rămână un simplu act de igienă urbană. Vă mulţumim. "
   Poate că dacă o să facem toţi gestul acesta, sigur nu or să mai fie atâtea ambuteiaje şi o să trăim mai fericiţi. Eu cel puţin o să încerc şi vă urez şi vouă baftă.

Alt Oras Vama