Ce este iubirea?

  O întrebare, aparent banală..pentru mulţi dintre noi. Cel mai probabil, majoritatea or să mă ia la mişto, ca fac glume sau alte chestii. Defapt este o treabă serioasă şi eu cred că încă, nu s-a născut persoana aceea, care să spună " am găsit eu răspunsul ", deşi citim despre iubire, o vedem la TV, o jucăm la teatru, o vedem în filme etc..dar degeaba. Se pare că nu e suficient, niciodată nu o să ştim ce este defapt, mai ales că o dată cu tehnologia, a avansat şi iubirea..am ajuns să ne căutăm iubirea pe net.
  Nu vreau aşa ceva, vreau să simt, să o ating, să mă pierd în iubire..dar atâta timp, cât nu ştiu exact încotro să o apuc, la ce folos, să caut un răspuns la o întrebare retorică? Da ştiu, că unii filozofi o clasifică, dar oare e suficient? Adică, până şi iubirea o clasificăm..unde e iubirea pură, inocentă, aia o caut şi nu o găsesc, fără reproşuri şi reclamaţii. Vreau un sentiment, vreau o poveste..aşa cum era o data demult, cand nu exista curent electric şi tehnologie. Când existau doar balurile cu rochii bufante, corset..ador vremurile alea, sigur acolo exista iubirea. Pentru că nu mai aveai timp, de nimic, decat doar de scrisori şi de sentimente. După aceea s-a pierdut, a rămas doar o poveste. Acum, tot căutăm, iar cu cât căutăm mai mult, cu atât parcă suntem mai dezamăgiţi de situaţie, nimic nu ne convine, nimic nu e suficient, totul este pe repede-înainte, şi nu mai stăm să cugetăm la nimic.
  Lipseşte naturaleţea sentimentului, acurateţea..lipsesc multe, oare a devenit o lacună?