Copil rebel!

  Cu toții avem momentele noastre, în care vrem să ne luăm lumea în cap și să plecăm undeva departe..oriunde numai să plecăm. Eu cel puțin simțeam asta de ceva vreme..și trăiam cu sentimentul că dacă nu plec, o iau razna și chiar am luat-o razna..chiar nu-mi mai îmi găseam locul..iar, ca lucrurile să nu-mi scape mai rău de sub control..am plecat! Mi-am făcut planuri,calcule..și am plecat; deși mă încercau gânduri de genul "nu pot să plec..e o nebunie; nu mă vă făcând așa ceva..nu sunt capabilă de asta." Așa că am decis să ignor, gândurile astea și m-am dus la Breaza.
  Când am ajuns aici, am găsit găsit o liniște și o pace interioară, extrem de ciudată..era un sentiment pe care nu-l mai simțisem niciodată..parcă era un vis..m-am dat jos din tren și nu-mi venea să cred că am reușit să-mi iau lumea în cap. Aici am avut parte de nebunie..multă nebunie, distracție..dar cel mai important de discuții..discuții, de care aveam nevoie ca să mă pot elibera, ca să mă cunosc..să-mi descopăr EU-ul.
  Totuși îmi este teamă..teamă că ajung acasă și o să găsesc lumea la fel cum am lasat-o, când am plecat..chestia asta e un test pentru mine, ca să pot să-mi dau seama, cu adevărat dacă am reușit să mă cunosc..iar dacă o să-l trec..o să fie cea mai mare realizare a mea. So wish me luck!